🕊️ Învierea lui Lazăr - Icoană a biruinței asupra morții
📖 Introducere
Sâmbăta lui Lazăr, care precede Duminica Floriilor, este o sărbătoare aparte în calendarul ortodox, plină de lumină, dar și de taină. Ea deschide drumul spre Săptămâna Mare, fiind o pregustare a Învierii lui Hristos, dar și o mărturie a dumnezeirii Sale, săvârșită în fața unei mulțimi.
Această minune – readucerea la viață a prietenului Său, Lazăr din Betania – este redată în icoane și pictura bisericească nu doar ca un eveniment istoric, ci ca o profundă declarație teologică: Hristos este Domn peste moarte.
🖼️ Descrierea icoanei - compoziție și simbolism
În icoana „Învierii lui Lazăr” (așa cum se vede și în imaginea alăturată), Hristos stă în partea stângă, înconjurat de Ucenici. Cu mâna dreaptă binecuvintează și poruncește, iar în mâna stângă ține hârtia, întinse spre mormântul lui Lazăr – simbol al puterii cuvântului Său de Creator.
Din peștera săpată în stâncă, Lazăr iese înfășurat în giulgiu, viu, dar încă legat de semnele morții – amintind că nu e vorba de Învierea finală, ci de o întoarcere în această viață.
Personajele din jur sunt în uimire sau adâncă emoție. Unele își acoperă nasul (aluzie la „miroase deja” – Ioan 11,39), altele se pleacă la picioarele Domnului, într-o atitudine de închinare.
Elemente cheie în icoană
- Iisus Hristos – în veșminte luminoase și cu aureolă de lumină, este Viața care poruncește morții.
Lazăr – prietenul Domnului, este imaginea omului care răspunde la chemarea Vieții.
Mormântul – peșteră întunecată, simbol al păcatului, al uitării și al închiderii, dar care este deschis de Cuvântul lui Dumnezeu.
Pictură murală – Învierea lui Lazăr, Biserica Sf. Ap. Toma – Brașov
✝️ Semnificația duhovnicească a picturii
Minunea învierii lui Lazăr este ultima mare minune pe care Hristos o săvârșește înainte de Pătimirea Sa. Ea are un caracter dublu:
Mărturie pentru lume – ca oamenii să creadă că El este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 11,42);
Prevestire a propriei Sale Învieri, ca o punte între moarte și viață, între durere și speranță.
Lazăr devine chipul fiecăruia dintre noi, chemați din întunericul morții sufletești la viață, prin glasul Domnului:
„Lazăre, vino afară!”
🎨 Icoana - învățătură pictată
Această scenă, reprezentată în mod canonic pe pereții bisericilor ortodoxe, nu este doar o amintire, un fapt istoric. Ea este icoana întoarcerii omului la viață prin Iisus Hristos.
Gestul mâinii care binecuvintează este același gest pe care îl întâlnim în toată iconografia Mântuitorului – dar aici el se îndreaptă spre mormânt, ca un cuvânt care înviază.
Icoana nu ne arată doar ce a fost, ci și ce poate fi în fiecare om: o ieșire din legăturile păcatului, o chemare din moartea interioară, o întoarcere la lumină.
🪔Concluzie
Sâmbăta lui Lazăr și icoana care o însoțește ne arată că puterea lui Hristos nu e doar de a consola moartea, ci de a o birui.
Este o zi de speranță, lumină și chemare, o introducere în Săptămâna Mare nu cu disperare, ci cu încredere că Cel ce merge spre Cruce este și Cel ce ridică din mormânt.
„Lazăre, vino afară!” rămâne, în fiecare an, chemarea lui Hristos adresată și nouă – să ieșim din tot ce ne ține închis și să-L urmăm spre Înviere.