La această întrebare îmi este cel mai greu să răspund, iar atunci când o fac mă simt mincinos. De ce? Pentru că dau un răspuns pe care vrea cineva să-l audă, poate, și mă raportez la un anumit reper. Întotdeauna reperul este altul decât cel esențial, veșnic – Adevărul.

Ce vreau să spun?

Când vorbesc despre mine, de fapt, mărturisesc despre altii, despre cei pentru care și datorită cărora exist, despre o mișcare continuă a atenției spre altcineva, spre altceva decât sunt eu. Mai concret, sunt fiul cel mare de 33 de ani, sunt soțul și tatăl așteptat cu drag acasă. Sunt vocea unei trăiri interioare profunde, creionul unor gânduri nestăvilite, vizionarul de pe schelă și „păianjenul” de pe pereții din biserică. De mai mult de un an sunt reprezentantul și imaginea unei echipe frumoase ce slujește unui ideal de viață creștină. De curând ales să fiu cauza acestor rânduri pe care le citești, o sursă de meditație sau o moleculă de inspirație pentru tine…

„Cine sunt eu?” este întrebarea la care în permanență aflu răspunsuri despre mine, indiferent de locul unde mă aflu. Adevărul constă doar în relația mea cu tot ceea ce mă înconjoară, pentru care sunt responsabil și mă caracterizează. În felul acesta nu mai poate fi vorba despre ceilalți.